Alegerea prafului

Dacă Preşedintele Iohannis va spune, cu calmul său deja consacrat, „da” noii legi electorale, o consecinţă generală şi una dintre cele mai grave, va lovi pe loc exact în electorat. Cetăţenii, cei în care, de fapt, aceste alegeri îşi găsesc scopul şi raţiunea pentru care se organizează, sunt cei care în realitate vor conta cel mai puţin, către deloc. Pe scurt, noua lege stipulează că viitorii preşedinţi ai consiliilor judeţene vor fi aleşi prin vot indirect, din rândul consilierilor judeţeni, iar pentru revocarea lor va fi nevoie de votul a două treimi din numărul aceloraşi consilierilor judeţeni. Pe sintagma “Noi centrăm, noi dăm cu capul; cetăţeanul, meargă dracu‘!”. Noua lege electorală care ar urma să se aplice la alegerile locale din vara anului viitor, lasă aşadar alegerea preşedinţilor de consilii exclusiv în sarcina consilierilor judeţeni. Aceiaşi consilieri îşi pot revoca şefii, teoretic, prin votul unei majorităţi de două treimi. Sunt preşedinţi de consilii judeţene care au avut, unii, două, trei, patru mandate. În noile condiţii când personalitatea lor nu mai prezintă poate niciun fel de interes cetăţenesc, este foarte posibil ca o parte din ei să nu mai candideze. Dar această parte sigur, va fi una minusculă. În noua lege se va preciza că preşedintele de CJ va răspunde în faţa consilierilor pentru buna funcţionare a administraţiei publice judeţene. Ca să înţeleagă şi cei care se freacă la ochi şi nu reuşesc să se dumirească: Consilierii sunt importanţi. Cinsprezece sau douăzeci de oameni, cei mai mulţi coafaţi politic, aleg pentru câteva zeci, sau sute de mii. Ei aleg, ei trag la răspundere. Ei se felicită, ei se porcăiesc. În faţa lor, preşedintele, dă cu subsemnatul.Tot ei îl dau jos. V-aţi lămurit? Oameni buni, doar nu aţi crezut că cineva dă doi bani pe voi în toată această poveste! Ştiu că sună trist, deprimant şi nedrept, dar vedeţi dumneavostră… nici nu ştiu cum să v-o spun: Chiar nu contaţi. Un zero barat are totuşi o formă, reprezintă ceva. Dumneavoastră? Nimic. Iată că o nouă filă de hârtie igienică este pe cale să se scrie în marea carte a durerii în cur de care suferă stăpânii faţă de români. Reprezentativitate? Opţiuni şi dorinţe? Alegerea destinului propriu? Dreptul de a sancţiona şi de a da de pământ cu nemernicii, cu hoţii de ban public, cu cei care şi-au instalat clanurile şi familiile ca nişte pânze de păianjen în instituţii? Dezlipirea de pe scaune, cu picamerul, a baronilor locali, prin forţa celor mulţi? Nu, nu şi nu. Nimic din ceea ce o lege electorală, care ar trebui făcută cu respectarea drepturilor constituţionale şi de minim bun-simţ ale cetăţenilor, ar trebui să conţină pentru a fi o lege sinceră, dreaptă, în scopul pentru care a fost concepută generic. Altfel de ce dracu‘ se mai numeşte electorală iar noi ne numim stupid, electorat.

La primării, situaţia se prefigurează la fel de mizerabil. De ce să avem două tururi de scrutin, cum ar fi normal, să se facă o departajare sănătoasă, să existe o competiţie adevărată, să nu ne mulţumim cu unul ales cu 15 la sută, eventual acelaşi care ne-a chinuit decenii, de ce să putem opta într-un mod care să şi conteze nu doar să pozeze a opţiune. Se cheltuiesc bani pentru un al doilea tur? Dar poate că cetăţenii şi viaţa lor pentru următorii ani, merită aceşti bani, daţi pe nişte buletine de vot, cerneală şi ştampile. Mai tăiaţi din salariile deputaţilor, din pensiile senatorilor, din excursiile parlamentare, din maşinile de lux. Mai luaţi şi de la biserici, că îndesaţi în ele ca în gâşte, mai recuperaţi nişte sute de milioane din dosarele care zac în dulapuri la parchete sau instanţe şi surpriză, vor fi bani şi pentru un amărât de tur doi de scrutin în viitoarele alegeri ale primarilor. Dar nu, nimic din toate acestea nu va prinde viaţă pentru că realizăm cu mare tristeţe, că dincolo de nepăsarea şi mizeria care colcăie în Parlamentul românesc, ne-am ales şi cu un preşedinte lipsit de zvâc politic, de curaj şi de radicalitate. Ştiţi cum e, ce e ales, rămâne bun ales. Iar de ceea ce se va alege în viitor, prin noua lege electorală, cu siguranţă praful va fi singura certitudine în ceea ce ne priveşte pe noi, cei mulţi şi mereu daţi la o parte.